De dimineata, ma hotarasc sa imi las masina in parcare, satula de strazile in constructie pe care sunt nevoita sa trec pentru a ajunge la Casa Scanteii, si o iau la picior spre Aviatorilor, de unde urmeaza sa iau autobuzul. In pasaj la Aviatorilor, imi atrage atentia o distinsa mamaie care vinde flori – crini, de fapt, intr-un maldar asezat, pe o musama, pe asfalt.
Cat costa ? intreb, mai mult din curiozitate, desi, in drum spre ADP fiind, imi trece prin minte ideea de a cumpara cateva fire (nu e cazul, caci angajatele de la ADP sectorul 1 sunt dragute si fara atentii). 5 lei trei fire, imi raspunde tanti. Unul singur, cat costa ? insist eu, iar raspunsul vine, invariabil – 15 mii, imi raspunde. Pai, 5 lei e mai mult decat daca iau trei fire separat, raspund eu. A, ciubucul, imi raspunde mamaie… Niciun cumparator nu se apropie, insa si, oricata consideratie as avea pentru varsta-i inaintata, nu ma mai apropii nici eu.
Alaturi, un chiosc al unei la fel de distinse tiganci (imi cer scuze ca nu ma exprim politically correct, insa nu consider ca e injositor sa fii tigan) care vinde garofite tot cu 15 mii firul, dar buchetul de 7 e la 100 de mii. Ea are fler comercial si are, asadar, si cumparatori.
Cu siguranta ca exista si comercianti pentru care marketingul nu este decat un neologism in DEX. Ca pretul este o suma de bani perceputa pentru favorul de a-ti vinde un produs de care ai tu nevoie. Discounturile la flori, de ordinul a 5 bani (in plus sau in minus, dupa cum ati vazut citind randurile de mai sus (!)), ma fac sa ma intreb de ce nu tratam cu mai multa consideratie o afacere facuta temeinic. Raspunsul este simplu : costurile sunt mai mari, asadar ar trebui sa platim mai mult. Sigur ca stiu ca nu ne permitem si ca e evident ca vom alege sa cumparam mai ieftin de la mamaie din pasaj sau de la floraria tigancii (apropos, stiati ca un academician, Th. Hristea, propune pluralul tigance ?!).
Randurile de mai sus sunt doar un pretext ca sa aduc in discutie cateva politici de pret.
Mamaie m-a facut sa ma gandesc care ar fi motivul pentru care ar percepe mai mult pentru trei crini decat pentru unul (poate ambalajul, cine stie ?) si la primele de pret (evident, fara nicio legatura cu situatia descrisa). Prima de pret se aplica in cazul unei nise compuse din clienti cu un set distinct de nevoi, care sunt dispusi sa plateasca un pret mai ridicat. Un exemplu bun in acest caz mi se pare acela al produselor alimentare din categoria organic food. Marcile de acest gen pot percepe un pret cu cca 30-40% mai mare decat media pietei, datorita calitatii ridicate a produselor.
In ceea ce priveste reducerile, ne putem intoarce la tiganca noastra, care oferea o remiza – reducere de volum pentru achizitionarea a 7 bucati din acelasi produs.
Remizele se pot acorda si in situatii de colaborare speciala cu un anumit client, caracterizata prin durata indelungata a relatiei, promptitudinea platilor etc.
In cazul unor defecte ale bunurilor sau de neconformitate a acestora fata de clauzele contractuale se practica rabatul comercial. In cazul garofitelor noastre, o tulpina mai scurta fata de medie ar fi obligat vanzatorul sau reduca pretul cu un procent acceptat de cumparator…