Nu ma voi mai referi la vremurile in care costumele de baie Pufinas si sutienele Triumph erau o mandrie nationala. Sau la cele in care pudra Caron era cea mai cautata podoaba de catre doamne, desi nuanta nu era, adesea, cea potrivita tenului lor. Da, ati inteles, de aceasta data, le-am lasat deoparte, desi, inca folosesc, cu aceeasi placere, pudra Caron, la fel si Gubanii sau cojocul de la Orastie sau parfumul Je Reviens de la Worth. Mi se pare inechitabil sa le mentionez intr-o clasificare despre marcile mele “top of mind”, pentru ca erau singurele de care auzisem in acele vremuri, deci nu concurau cu nimic. Iar, in aceste vremuri, inca beneficiaza, in mintea mea, de acel loc intai pe care Jack Trout il considera a way to differentiate.
Ma voi referi, asadar, la marci de care am auzit in ultimii zece-cincisprezece ani (cu o singura exceptie, pe care o cunosc dintotdeauna, dar care, in context, apare ca alegerea cea mai potrivita), adica intr-o vreme in care mintea mea limitata si usor defocalizata le-a facut loc pentru atributele lor unice si le mentioneaza, ori de cate ori este intrebata, ca reprezentative pentru o anumita categorie.
(In acelasi spirit marca Jack Trout, nu ma voi referi nici la atributul calitate, care nu poate fi considerat un diferentiator, pur si simplu, pentru ca este un sine qua non.)
1. Jolidon – pentru ca este prima marca romaneasca de lenjerie intima si costume de baie aparuta si consolidata pe piata romaneasca, atribut aproape suficient ca sa ii asigure o penetrare fara concurenta. La aceasta se adauga, insa, creativitate si inovatie, dar si o comunicare pe masura, daca ne referim macar la participarea cu colectii noi la evenimentele de catwalk, esentiale pentru notoriezarea produselor in industria fashion.
2. Rancé 1795 – pentru ca este deopotriva un producator de parfumuri care detine ceea ce acelasi Jack Trout denumeste heritage, respectiv calitatea de a avea un trecut indelungat, dar spune si o poveste cu atribute diferentiatoare – François Rancé fiind protejatul lui Napoleon, principalul client al produselor sale, din care folosea, lunar, cca sase litri…
Daca va amintiti de Filantropica si de geniul scenaristului Nae Caranfil, Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana:
3. Harry Winston – pentru ca, inca din Gentlemen Prefer Blondes (1953), marca denumeste o intreaga categorie de produse. In versurile cantecului Diamonds Are a Girl’s Best Friend, diamantul este denumit prin numele producatorului: Talk to me, Harry Winston, tell me all about it! (Antonomaza se numeste figura de stil care inlocuieste substantivul comun cu unul propriu si invers, iar sinecdoca este cea care se refera la inlocuirea partii cu intregul si invers – oare unde ne incadram, in acest caz? 
).
Dar si pentru ca citesc, acum, Chasing Harry Winston, ultimul roman semnat Lauren Weisberger (sic!).
4. Pentru ca am amintit de Marilyn Monroe, reprezentativa pentru attribute ownership, respectiv calitatea de a fi sinonima cu sex-appealul, aici am scris despre acest lucru.
5. Magiunul de prune de Topoloveni – pentru ca este produs dupa o metoda traditionala, un diferentiator important fata de toate produsele similare de pe rafturile supermarketurilor.
