Solar e primul atribut care îmi vine în minte pentru caracterizarea filmului. Urmează convingător. În contextul unui subiect la modă la români, brandingul de ţară, convinge, dacă mai era nevoie, că Franţa e superbă şi pledează pentru întoarcerea la natură. Sunt gata să emit pronosticuri în urma vizionării : valoarea terenurilor din Provence, adevăratul personaj principal, va creşte considerabil, datorită creşterii cererii. Pe mine, una, m-a făcut tânjesc să mă retrag la ţară, oriunde. Aş face-o, însă, cu plăcere, în Provence, ca personajul lui Russell Crowe, un american care şi-a uitat rădăcinile şi a uitat să trăiască. Salvarea îi vine din iubire, iar aceasta e de două feluri : îndrăgeşte o femeie, dar îşi redescoperă şi originea şi dragostea de pământul pe care, la moartea bunicului, îl moşteneşte.
Un film care face apologia vieţii rurale şi te determină, în final, să îţi doreşti să renunţi la traiul tumultuos de zi cu zi ca să te retragi în splendoarea marilor domenii viticole de pretutindeni.
E adevărat, Ridley Scott e ajutat de peisajul din Provence să fie convingător. Întinderi nesfârşite de plantaţii de viţă de vie, dansul vinului, misterul castelului în care s-a filmat peste 90% din film te învăluie şi, pe negândite, te convertesc la linişte. La calm, la cugetare, la zăbavă.
E de văzut de către oamenii stresaţi, însă va bucura, cu siguranţă, pe oricine.
